OLA vouă cititori,
Ca in cazul multora dintre voi şi adresa mea de e-mail face parte din listele de distributie ale prietenilor si prin urmare sunt destinatarul multor mesaje care circula pe net.
Multe dintre acestea mi se par interesante şi prin urmare m-am hotarat sa le postez pe blogul meu.
Spuneam că mi se par interesante și asta deoarece reuşesc să surprindă în diverse forme (o anecdotă, o pildă, o scurta povestire etc.) şi sa spună lucruri profund adevărate. Şi sunt profund adevărate pentru că nu poţi practic să le conteşti, nu poţi găsi argumente împotriva acestora. Adevarul se manifestă în forma sa pură.
Mai jos am ataşat unul dintre aceste mesaje.
Enjoy it.
"Bine de "citit" si
"inteles" "lectia" de mai jos:
Lectia auzului:
Un orăşan primeşte vizita unui prieten al său
dintr-un sat îndepărtat şi merg în centrul oraşului. Era ora amiezii, iar
străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu
viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunete ale oraşului care parcă
te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus orăşanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat săteanul.
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.
Săteanul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă
unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul
greiere. Prietenul său a rămas uimit.
- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu! a spus săteanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul
depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în
acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul.
Dă-mi voie să-ţi arăt.
A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă
discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului,
au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în
jur, dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
- Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat săteanul.
Totul depinde de ceea ce este important pentru
tine.
Ascultând zi de zi la televizor "ştiri"
politice şi/sau diverse tragedii, catastrofe etc... URECHEA, CARE ESTE
PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este rău, urât,
nefolositor...
Ni se induce FRICA!
Devenim neputincioşi, temători (de avion, de
frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce este cel mai rău, de
sentimentele noastre)
şi ... NU ŞTIM DE UNDE ... CÂND ... ŞI CUM ...
Răspunsul este:
UITE AŞA: ascultând aşa zisele
,,informaţii", care de fapt sunt praf în urechile noastre, ne lăsăm
prinşi în această capcană.
Toată ziua spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură,
nu am încredere în nimeni etc.
Şi în tot acest timp, greierii
cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi ... nu le mai auzim !"
